Succesiunea este obligatorie. În cât timp se face și care sunt documentele necesare?

Viața ne ia, adeseori, prin surprindere și nu suntem pregătiți pentru ceea ce ne așteaptă, mai ales atunci când intervin și rigorile legale. O astfel de situație este reprezentată de dispariția unui membru al familiei și apariția necesității deschiderii procedurii de succesiune, pentru a intra în posesia moștenirii bunurilor defunctului.

Ce este succesiunea?

Succesiunea reprezintă o formalitate specifică ce trebuie realizată în cazurile de deces. Aceasta procedură presupune împărțirea bunurilor mobile și imobile între toți moștenitorii persoanei respective. În astfel de situații, Codul Civil menționează ordinea în care se realizează succesiunea între moștenitorii legitimi.

Conform Codului Civil, moștenirea este de două feluri:
• cea legală – prin intermediul acesteia se oferă anumite drepturi rudelor și soțului / soției, însă nu și concubinilor;
• cea testamentară – oferă o formă concretă dorințelor celui care lasă moștenirea, indiferent de modul în care este întocmit actul.

Moștenirea, cunoscută și sub denumirea de succesiune, este cea care asigură transmiterea bunurilor unei persoane decedate către una sau mai multe persoane în viață. Trebuie să știi că regulile moștenirii sunt numeroase și foarte stricte, ele fiind cuprinse în totalitate în Codul Civil.

Motivul pentru care succesiunea este obligatorie

Potrivit Codului Civil, în termen de 6 luni de la decesul defunctului, succesorii trebuie să dea o declarație la notar, de acceptare a succesiunii. Pentru această declarație, se plătește o taxă fixă.

Succesiunea este imprescriptibilă, așa că poate fi dezbătută oricând. Cu toate acestea, în cazul în care dezbaterea succesiunii nu se realizează în termen de doi ani de la decesul defunctului, notarul va percepe impozitul de 1% din valoarea masei succesorale.

Cine are dreptul la moștenire și care sunt moștenitorii legali?

Moștenirea testamentară vizează exclusiv persoanele specificate în testament. În cazul în care se merge pe calea succesiunii legale, atunci moștenitorii pot fi:
• soțul / soția;
• copiii defunctului, cât și toți ceilalți urmași ai acestuia;
• părinți, bunici ori străbunici, acolo unde este cazul;
• alte rude până la gradul al patrulea, inclusiv.

Este important de reținut faptul că toți acești moștenitori nu se pot prezenta pur și simplu pentru a-și primi partea de moștenire, întrucât există o ordine de preferință. În raport cu această ordine, este stabilită prioritatea succesorilor. În consecință, există patru clase de moștenitori legali, astfel:
• Clasa întâi (descendenți) – copiii persoanei decedate și copiii acestora, adică nepoți și strănepoți (au dreptul la moștenire atât copiii naturali, cât și cei adoptați);
• Clasa a II a (ascendenți și colaterali privilegiați) – această categorie se referă la părinți (ascendenți privilegiați), la frați sau surori (colaterali privilegiați), inclusiv descendenții acestora, precum copiii sau nepoții;
• Clasa a III a (ascendenți ordinari) – bunici și străbunici (atât pe linie maternă, cât și pe linie paternă);
• Clasa a IV a (colaterali ordinari) – rudele până la gradul al patrulea, precum mătuși, unchi, veri primari sau frații și surorile bunicilor.

De precizat: Părinții sau frații și surorile care fac parte din clasa a II a nu vor putea veni la moștenire în cazul în care cei din clasa I nu au renunțat la dreptul lor de moștenire. Această regulă se aplică până la ultima clasă de moștenitori.

Totodată, în cazul unei moșteniri testamentare, testatorul poate să elimine din testament anumiți moștenitori, indiferent de clasa din care fac parte, chiar dacă ar fi avut drept la moștenire pe cale legală. Această acțiune este cunoscută sub denumirea de dezmoștenire sau exheredare. Persoanele dezmoștenite pot fi trecute direct în testament ca dezmoșteniți sau indirect, prin simpla omitere din testament.

Persoane care NU pot fi moștenitori

Există cazuri în care anumite persoane ajung să fie considerate nedemne pentru a primi moștenire în mod legal și care, în consecință, vor fi eliminate de la succesiune. Acest lucru se aplică persoanelor care au comis o faptă gravă sau care au fost condamnate penal pentru fapte săvârșite la adresa persoanei care lasă moștenirea sau a unuia dintre succesorii care fac parte dintr-o clasă de moștenitori superioară. La aceste fapte se încadrează crima, falsificarea ori distrugerea testamentului.

Documente necesare deschiderii procedurii de succesiune:

Solicitarea deschiderii succesiunii presupune întocmirea unui dosar care să conțină următoarele documente:
• certificatul de deces;
• actele de identitate ale tuturor moștenitorilor;
• certificatele de naștere și de căsătorie ale moștenitorilor;
• hotărârile judecătorești sau certificatele de divorț ale moștenitorilor (acolo unde este cazul);
• certificatul de naștere și de căsătorie al soțului în viață / certificatul de deces al soțului sau sentința / certificatul de divorț (dacă este cazul);
• adeverința de schimbare a numelui pe cale administrativă (acolo unde este cazul);
• declarațiile de opțiune succesorală (după caz);
• testamentul (dacă există);
• procura în formă autentică a persoanelor împuternicite să îi reprezinte pe moștenitori la succesiune, în cazul în care aceștia nu pot fi prezenți.
De asemenea, vei avea nevoie și de documentele care fac dovada proprietății bunurilor care au aparținut persoanei decedate și care constituie masa succesorală. Iată documentele care trebuie prezentate în original:
• actele de proprietate: contracte de vânzare – cumpărare, contracte de donație, contracte de schimb, acte de dare în plată, certificatele de moștenitor, hotărârile judecătorești etc.;
• certificatul de atestare fiscală a bunurilor mobile și imobile, cât și a celorlalte posesiuni ce compun masa succesorală. Acest certificat se eliberează de organul fiscal competent al Primăriei din raza ultimului domiciliu al persoanei decedate sau de la locul imobilului. Documentul are o valabilitate de 30 de zile de la data eliberării;
• documentul de intabulare, planul de amplasament și releveu în cazul imobilelor ce sunt intabulate în cartea funciară;
• actul de concesiune al locului de veci și adeverința eliberată de către administrația cimitirului în care se află amplasat locul (dacă este cazul);
• titlurile la ordin sau la purtător / certificate de acționar / carnetele C.E.C și altele;
• extrasele de cont(uri).

Dacă consideri că tot acest proces este stresant și complicat, nu ezita să apelezi la ajutorul echipei noastre de avocati. Aceștia te vor ajuta pas cu pas, până în momentul în care vei putea intra în posesia bunurilor care ți se cuvin.