Procedura de insolvență: ce este și care este diferența față de faliment?

Insolvența este situația în care o firmă nu mai are capacitățile financiare necesare pentru a-și plăti datoriile față de creditori, instituții abilitate, angajați sau parteneri de business, fie din cauza managementului defectuos, fie din cauza unor scenarii mai mult sau mai puțin previzibile (inflație, creșterea prețului materiei prime, criza economică, dezastre naturale, urgență sanitară etc.). Procedura de insolvență este reglementată prin Legea nr. 85/2014 și OUG 88/2018, care stipulează că termenul de neplată, după care se trece la executarea silită a debitorului, este de 60 de zile. Regiile autonome și întreprinderile comerciale pot intra în insolvență, în timp ce procedura nu poate fi declanșată pentru instituțiile de învățământ și cele de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, aparținând statului.
Concret, motivele pentru care o societate poate intra în insolvență sunt următoarele: lipsa veniturilor suficiente pentru a-și plăti creditorii; contractarea unor credite pe care nu le poate plăti la termen; realizarea unor activități economice nerentabile din punct de vedere financiar; imposibilitatea achitării obligațiilor financiare față de fisc și angajați; nivelul încasărilor nu se ridică la nivelul cheltuielilor curente; este supusă scurgerilor, furtului sau delapidării de fonduri. Insolvența generală presupune reorganizarea judiciară și încercarea de redresare, în timp ce procedura simplificată (prezumtivă, după termenul menționat anterior) presupune intrarea directă în faliment.

Procedura de insolvență – trei scenarii, unul singur pozitiv
În funcție de gravitatea situației și de disponibilitatea celor implicați de a găsi soluții, procedura de insolvență poate avea unul dintre următoarele deznodăminte: redresarea financiară (în urma unui plan bine pus la punct); intrarea în faliment (în termen de 3 ani de la creionarea respectivului plan, în cazul unui insucces); intrarea directă în faliment (cu lichidarea tuturor bunurilor, pentru plata datoriilor, și radierea firmei). Procedura de insolvență poate fi demarată de debitor (dacă acesta este de bună credință și anticipează faptul că nu-și va putea plăti datoriile), creditor (dacă acesta nu-și poate recupera banii, la peste 60 de zile de la termenul scadent) sau de angajați (dacă aceștia nu-și primesc salariile o perioadă lungă de timp).
Deși multă lume face greșeala de a pune semnul egal între insolvență și faliment, de fapt acesta din urmă este o consecință nedorită a primeia (fie pentru că planul de redresare nu a avut rezultatele scontate, fie pentru că respectiva procedură a fost respinsă). Practic, falimentul reprezintă un „dead end”, întrucât, în această fază, nu mai rămâne decât posibilitatea lichidării averii companiei, pentru plata datoriilor, urmată de radierea sa de la Registrul Comerțului. Pentru a preveni acest scenariu, este important ca administratorii, acționarii și angajații responsabili cu finanțele și contabilitatea companiei să identifice și să remedieze din timp problemele, pentru a nu risca declanșarea unei proceduri judecătorești.
Indiferent ce întrebări sau nelămuriri ai avea (Cum se deschide procedura de insolvență?, Ce înseamnă aceasta pentru angajați?, Care sunt drepturile salariaților?, Cum poate fi evitată intrarea firmelor în insolvență? etc.), avocații noștri specializați în acest domeniu îți stau la dispoziție. De asemenea, ei te vor sprijini și cu alte acțiuni specifice Dreptului afacerilor (preluări/takeover, recuperarea creanțelor, somație/ordonanță de plată, litigii între asociați, GDPR, monitorizare firme etc.).