Ce înseamnă executare silită? Totul despre o procedură nedorită!
Executarea silită este procedura legală prin care reprezentanții legii, mai precis executorii judecătorești, recuperează datoriile fiscale sau nefiscale de la persoanele care nu sunt de bună credință și refuză să le achite. Capitolul 5 al Codului de Procedură Civilă stipulează punerea în mișcare și desfășurarea executării silite, denumindu-l creditor pe cel care caută să-și recupereze datoriile și debitor pe cel care are datorii pe care nu le-a achitat la timp (din diverse motive, precum rea credință, faptul că a fost concediat, au apărut alte cheltuieli etc.). Pentru a putea începe respectiva procedură, este nevoie să fie întrunite 3 condiții: creditorul să facă o cerere în acest sens, să fie întocmit un titlu executoriu, iar instanțele judecătorești să-și dea avizul pentru demararea procesului.
După depunerea cererii la biroul executorului judecătoresc, fie personal de către creditor, fie prin reprezentant legal, și însoțirea acesteia de un titlu executoriu (care cuprinde creanțele fiscale care nu au fost achitate la data scadentă), se poate deschide dosarul de executare (sau aceasta poate fi refuzată, după caz). În cel mult 3 zile după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc solicită dispunerea încuviințării de către instanță, iar apoi se trece la toate metodele stabilite de lege. De asemenea, executorul va transmite debitorului decizia, împreună cu o somație și un termen limită în care acesta trebuie să-și achite datoriile (în caz contrar, urmând să fie executat silit, după expirarea termenului).
Executarea silită poate avea loc direct, dacă debitorul predă silit bunurile, sau indirect, prin urmărirea bunurilor mobile și imobile ale debitorului, predarea bunurilor pe care le deține fără drept sau poprirea de venituri. Potrivit legii, executarea silită nu se poate face decât asupra creanțelor certe, lichide și exigibile (existența lor este dovedită prin titlul executoriu, obiectele sunt determinate/titlul executoriu permite stabilirea lor, iar obligația debitorului a ajuns la termenul scadent sau acesta nu are beneficiul termenului de plată).
Din categoria bunurilor care pot fi executate silit, fac parte cele mobile (autovehicule, acțiuni etc.), imobile (apartamente, case, terenuri etc.) și veniturile. Pe de altă parte, există și bunuri care nu pot face obiectul unei executări silite: obiectele de uz personal sau casnic (de care debitorul sau membrii familiei sale nu se pot lipsi), cele utilizate pentru îngrijirea bolnavilor (sau indispensabile persoanelor cu handicap), produsele alimentare și combustibilul (necesare debitorului și familiei sale timp de 3 luni), dar și scrisorile, fotografiile, tablourile de familie etc. De asemenea, trebuie menționat că pentru salarii există anumite limite: maximum o jumătate (în cazul datoriei pentru alocația copiilor) și maximum o treime (pentru alte datorii).
În ceea ce privește încetarea procedurii de executare silită, aceasta are loc atunci când: datoria a fost achitată de către debitor; creditorul a renunțat la executare; titlul executoriu a fost desființat; bunurile persoanei executate nu sunt suficiente pentru a achita datoria; sau dacă debitorul ori creditorul își pierde viața, iar prevederile legale nu admit succesiunea. Printre atribuțiile unui avocat specializat în Drept civil, se numără și cele legate de executarea silită – în orice situație te-ai afla și orice nelămuriri ai avea, te așteptăm cu sprijin și informații utile!